Da,este vorba despre starea pe care mi-a indus-o cartea cu acelasi nume a lui GL.
O reverie,avuta cu teama si tremur in mintea mea si care m-a purtat departe, departe,inainte si inapoi prin viata mea."Un edificiu afectiv",spune Domnul Liiceanu,pe care ti-l construiesti in viata.
Am stat asa cu ochii in tavan un timp destul de indelungat si tare mult as fi vrut sa fi avut imagine filmica a gandurilor mele.Ar fi fost un spectacol rar.Imaginea gandurilor si in alt plan,imaginea fetei mele dezamagite.Am deschis toate sertarele memoriei si le-am inchis aproape pe toate la loc.Nu am gasit in acest rastimp nici macar doi oameni.Si daca am gasit,imaginea lor se curma brusc in trecut pentru ca "edificiul" nu a rezistat.
Sa fie...?Sau mai degraba....?Ba nu,omul cel mai drag care m-a "ajutat sa trec prin viata" a fost...Nu merge.Am avut o analiza serioasa si am alungat stereotipurile din toata aceasta trecere prin constiinta si din pacate nu am gasit nimic.
Desigur,e ceva neinregula cu mine.Categoric eu nu am eruditia si bogatia valorilor pe care le are Domnul Liiceanu.Nu am trait cat a trait domnia sa,dar nici macar o sanatoasa reactie ferma si la obiect cum avea Tata nu am avut;"eu tin la Nea Ilie pentru ca el m-a facut om.Mi-a pus meseria in mana si m-a ajutat sa-mi gasesc un rost.NU am sa-l uit niciodata pe acest om."
E trist si ingrijorator nu-i asa?
Traim vremuri grele si tulburi zic eu.Stiu ca si asta este un cliseu la fel de penibil ca mostenirea grea dar asta simt.
In acest ceas(de cumpana a vietii...etc,trist, cand Primavara nu a venit inca,si Iarna a trecut lasand urme adanci...etc)constat cu tristete Domnule Liiceanu ca sunt un om mic,suficient si neinspirat si ma declar neprotejata si expusa nedrept.Fapt pentru care ma si supar pe viata care m-a lasat asa de izbeliste, fara acest "zid de fiinte iubite care ne inconjoara".Si evident,nu sunt buna de nimic.
Dar multumesc totusi,ca datorita cartii dumneavoastra am inteles macar,cat de singura si pustie sunt,fara acesti oameni care sa ma iubeasca si pe care sa-i iubesc pana la capat.
Poate ca m-am nascut prea tarziu,sau prea devreme.Poate ca am ratat intrarea in viata in anii aceia,din cauza razboiului.Mama era prea speriata si prea nehotarata si a anulat maritisul cu Domnul Ofiter.Si asa, m-am nascut eu, in timpul nametilor cat casa in asprii ani 50,cand greul venise peste noi si "uratul" si "nimicul" se instalau in viata noastra.
Am cunoscut si eu in anii mei multe valori si am admirat multe persoane.Dar ei nu erau acei "oameni"despre care vorbiti dumneavoastra in carte,chiar si daca nu erau "nume".Si cred ca pe langa toate aceste lipsuri era, lipsa iubirii.Din oricare sens ar fi venit ea.Nu vreau sa judec.Ma opresc aici.
Cartea dumneavoastra Domnule Liiceanu,dincolo de ironiile mele, mi-a produs o mare,mare tristete.Acesta e un adevar.
Altfel poate,as fi avut si eu sansa sa am "stratul de protectie care sa ma ajute sa trec prin viata".
Ramane sa sper,in orgoliul meu ranit,ca poate am fost macar pentru altii, unul dintre "anonimi"si astept ca iubirea , sa ma scoata in amintirea cuiva.
Multumesc.
duminică, 21 martie 2010
joi, 18 martie 2010
a loser`s excuse
Motto:
"Luck:a loser`s excuse"
Toata lumea vrea sa aiba noroc.Si ne uram "noroc" unii altora.Dar de fapt nici nu ne gandim o secunda la intelesul acestor cuvinte.Ce vrem sa spunem de fapt?Ca trebuie sa fie cineva acolo sus care are grija sa ne dea,sau nu,acest noroc ca sa putem face fata situatiilor.Ca sa obtinem ce vrem sau ca sa nu ne afecteze ceva sau cineva in drumul nostru spre victorie.
Si noi?Noi nu facem nimic?Noi stam asa si asteptam sa ne cada norocul in cap?Nu cred.Cred ca fiecare lupta din rasputeri sa-si faca norocul sa mearga si doar credem ca atunci cand esuam nu l-am avut.Daca insa reusim,spunem plini de emfaza:"am luptat si am obtinut ce am vrut."Mai sa fie!
Ce ciudati suntem noi oamenii.Intodeauna altcineva este de vina daca nu iese cum vrem.
Noi romanii sunteme o natie:"urgisita,oropsita,cotropita,uitati de Dumnezeu,intr-un cuvant;fara noroc".Nimic din ce se intampla in tara si cu noi, nu este din vina noastra.Altii sunt vinovati.De la "agenturilii straine" pana la conspiratii internationale,sau mai nou,manuitorii de flacari violete.
Interese oculte,masonii,ordinea mondiala,guvernul Boc I,II,IV,etc,cei care au fost sau cei care au plecat,lista e lunga.
Norocul nostru este acum doar ca putem da vina pe cineva.
Strazile murdare,spitalele murdare,casele triste si gri,hainele noastre ponosite sau prost asortate,cumparaturile mizere cu care ne umplem cosurile in supermagazinele imperialistilor de altadata,gunoiul pe care il aruncam pe fereastra masinii de lux,nu conteaza ce marca,oricum nu se cunoaste culoarea de cat de murdara este,pe care il aruncam din usa direct pe trotuar in fata portii,sau de la balcon,zapada murdara de zoaie,pentru care blestemam cu pumnul ridicat pe cei de la primarie care nu au venit sa o curete,gheata din fata magazinelor sau localurilor de lux,pe care ne rupem picioarele pentru ca nimeni nu s-a gandit sa o curete,strazile desfundate din cartierele de vile,sufocarea in poluarea orasului,cozile,mancarea "gunoi"din locasurile "mancare pe fuga",insusirea cliseelor americane,fara discernamant.
Lista e mult prea lunga.Am obosit.
Pe masura ce scriu ma umplu de si mai multa disperare si realizez ca urasc aceste vremuri mai mult decat pe cele trecute,pe care abia acum le inteleg,dar care nu m-au afectat atat de mult.
Si stau si ma intreb:atunci,cine sunt cei care au noroc in ziua de azi?E clar ca eu fac parte din categoria loser-ilor fara sa ma vait ca nu am avut noroc.
Dar cine sunt ei?Va rog,cineva sa-mi raspunda.
Macar atata as vrea sa stiu.
Hei!Este acolo cineva?
"Luck:a loser`s excuse"
Toata lumea vrea sa aiba noroc.Si ne uram "noroc" unii altora.Dar de fapt nici nu ne gandim o secunda la intelesul acestor cuvinte.Ce vrem sa spunem de fapt?Ca trebuie sa fie cineva acolo sus care are grija sa ne dea,sau nu,acest noroc ca sa putem face fata situatiilor.Ca sa obtinem ce vrem sau ca sa nu ne afecteze ceva sau cineva in drumul nostru spre victorie.
Si noi?Noi nu facem nimic?Noi stam asa si asteptam sa ne cada norocul in cap?Nu cred.Cred ca fiecare lupta din rasputeri sa-si faca norocul sa mearga si doar credem ca atunci cand esuam nu l-am avut.Daca insa reusim,spunem plini de emfaza:"am luptat si am obtinut ce am vrut."Mai sa fie!
Ce ciudati suntem noi oamenii.Intodeauna altcineva este de vina daca nu iese cum vrem.
Noi romanii sunteme o natie:"urgisita,oropsita,cotropita,uitati de Dumnezeu,intr-un cuvant;fara noroc".Nimic din ce se intampla in tara si cu noi, nu este din vina noastra.Altii sunt vinovati.De la "agenturilii straine" pana la conspiratii internationale,sau mai nou,manuitorii de flacari violete.
Interese oculte,masonii,ordinea mondiala,guvernul Boc I,II,IV,etc,cei care au fost sau cei care au plecat,lista e lunga.
Norocul nostru este acum doar ca putem da vina pe cineva.
Strazile murdare,spitalele murdare,casele triste si gri,hainele noastre ponosite sau prost asortate,cumparaturile mizere cu care ne umplem cosurile in supermagazinele imperialistilor de altadata,gunoiul pe care il aruncam pe fereastra masinii de lux,nu conteaza ce marca,oricum nu se cunoaste culoarea de cat de murdara este,pe care il aruncam din usa direct pe trotuar in fata portii,sau de la balcon,zapada murdara de zoaie,pentru care blestemam cu pumnul ridicat pe cei de la primarie care nu au venit sa o curete,gheata din fata magazinelor sau localurilor de lux,pe care ne rupem picioarele pentru ca nimeni nu s-a gandit sa o curete,strazile desfundate din cartierele de vile,sufocarea in poluarea orasului,cozile,mancarea "gunoi"din locasurile "mancare pe fuga",insusirea cliseelor americane,fara discernamant.
Lista e mult prea lunga.Am obosit.
Pe masura ce scriu ma umplu de si mai multa disperare si realizez ca urasc aceste vremuri mai mult decat pe cele trecute,pe care abia acum le inteleg,dar care nu m-au afectat atat de mult.
Si stau si ma intreb:atunci,cine sunt cei care au noroc in ziua de azi?E clar ca eu fac parte din categoria loser-ilor fara sa ma vait ca nu am avut noroc.
Dar cine sunt ei?Va rog,cineva sa-mi raspunda.
Macar atata as vrea sa stiu.
Hei!Este acolo cineva?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)